534. Ce este rugăciunea?
Rugăciunea este înălţarea sufletului către Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a bunurilor conforme voinţei sale. Ea este întotdeauna un dar al lui Dumnezeu care vine să-l întâlnească pe om. Rugăciunea creştină este relaţie personală şi vie a fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor infinit de bun, cu Fiul său, Isus Cristos, şi cu Duhul Sfânt care locuieşte în inima lor.
2558-2565
2590

Capitolul întâi
Revelarea rugăciunii
535. De ce există o chemare universală la rugăciune?
Pentru că Dumnezeu, cel dintâi, prin creaţie, cheamă fiecare fiinţă din nimic şi, chiar după cădere, omul continuă să fie capabil să-l recunoască pe Creatorul său păstrând dorinţa după cel care l-a chemat la existenţă. Toate religiile, şi în mod deosebit toată istoria mântuirii, dau mărturie despre această dorinţă după Dumnezeu din partea omului, însă Dumnezeu este primul care atrage neîncetat fiecare persoană în întâlnirea tainică a rugăciunii.
2566-2567

Revelarea rugăciunii în Vechiul Testament
536. În ce anume Abraham este un model de rugăciune?
Abraham este un model de rugăciune deoarece umblă în prezenţa lui Dumnezeu, îl ascultă şi i se supune. Rugăciunea sa este o luptă a credinţei deoarece el continuă să creadă în fidelitatea lui Dumnezeu chiar şi în momentele de încercare. În afară de aceasta, după ce a primit în cortul său vizita Domnului care îi destăinuie planul său, Abraham îndrăzneşte să mijlocească pentru păcătoşi cu încredere curajoasă.
2570-2573
2592

537. Cum se ruga Moise?
Rugăciunea lui Moise este tipică pentru rugăciunea contemplativă: Dumnezeu, care îl cheamă pe Moise din tufişul care arde, se întreţine adesea îndelung cu el „faţă în faţă, ca un om cu prietenul său” (Ex 33,11). Din această intimitate cu Dumnezeu Moise ia putere pentru a mijloci cu stăruinţă în favoarea poporului: rugăciunea sa prefigurează astfel mijlocirea unicului mijlocitor, Cristos Isus.
2574-2577
2593

538. Ce raporturi au, în Vechiul Testament, templul şi regele cu rugăciunea?
La umbra locuinţei lui Dumnezeu – arca alianţei, apoi templul – se dezvoltă rugăciunea poporului lui Dumnezeu sub conducerea păstorilor săi. Între ei, David este regele „după inima lui Dumnezeu”, păstorul care se roagă pentru poporul său. Rugăciunea sa este un model pentru rugăciunea poporului, deoarece este adeziune la promisiunea divină şi încredere, plină de iubire, în cel care este singurul Rege şi Domn.
2578-2580
2594

539. Care este rolul rugăciunii în misiunea profeţilor?
Profeţii scot din rugăciune lumină şi forţă pentru a îndemna poporul la credinţă şi la convertirea inimii. Intră într-o mare intimitate cu Dumnezeu şi mijlocesc pentru fraţi, cărora le vestesc ceea ce au văzut şi auzit de la Domnul. Ilie este părintele profeţilor, adică al celor care caută faţa lui Dumnezeu. Pe muntele Carmel el obţine întoarcerea poporului la credinţă graţie intervenţiei lui Dumnezeu, implorat de el astfel: „Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi!” (1Rg 18,37).
2581-2584

540. Care este importanţa Psalmilor în rugăciune?
Psalmii sunt cea mai înaltă formă de rugăciune în Vechiul Testament: cuvântul lui Dumnezeu devine rugăciunea omului. Personală şi comunitară în mod inseparabil, această rugăciune, inspirată de Duhul Sfânt, cântă minunăţiile lui Dumnezeu în creaţie şi în istoria mântuirii. Cristos s-a rugat Psalmiişi i-a dus la împlinire. Pentru aceasta, ei rămân un element esenţial şi permanent al rugăciunii Bisericii, potriviţi pentru oamenii de orice condiţie şi din orice timp.
2579
2585-2589
2596-2597

Rugăciunea este pe deplin revelată şi realizată în Isus
541. De la cine a învăţat Isus să se roage?
Conform inimii sale de om, Isus a învăţat să se roage de la mama sa şi de la tradiţia ebraică. Însă rugăciunea sa provine dintr-un izvor tainic, deoarece este Fiul veşnic al lui Dumnezeu care, în omenitatea sa sfântă, adresează Tatălui său rugăciunea filială desăvârşită.
2599
2620

542. Când se ruga Isus?
Evanghelia îl arată adesea pe Isus în rugăciune. Îl vedem retrăgându-se în singurătate, chiar şi noaptea. Se roagă înainte de momentele decisive ale misiunii sale sau a apostolilor. De fapt, toată viaţa sa este rugăciune, deoarece este în comuniune constantă de iubire cu Tatăl.
2600-2604
2620

543. Cum s-a rugat Isus în timpul pătimirii sale?
Rugăciunea lui Isus în timpul agoniei sale în Grădina Ghetsemani şi ultimele sale cuvinte pe cruce revelează profunzimea rugăciunii sale filiale: Isus duce la împlinire planul de iubire al Tatălui şi ia asupra sa toate neliniştile omenirii, toate cererile şi mijlocirile din istoria mântuirii. El le prezintă Tatălui care le primeşte şi le ascultă, dincolo de orice speranţă, înviindu-l din morţi.
2605-2606
2620

544. Cum ne învaţă Isus să ne rugăm?
Isus ne învaţă să ne rugăm nu numai cu rugăciunea Tatăl nostru, dar şi atunci când se roagă. În felul acesta, în afară de conţinut, ne arată dispoziţiile cerute pentru o rugăciune adevărată: curăţia inimii, care caută împărăţia şi iartă duşmanii; încrederea plină de curaj şi filială, care merge dincolo de ceea ce simţim sau înţelegem; vigilenţa, care îl ocroteşte pe discipol de ispită.
2608-2614
2621

545. De ce este eficace rugăciunea noastră?
Rugăciunea noastră este eficace pentru că este unită în credinţă cu rugăciunea lui Isus. În el rugăciunea creştină devine comuniune de iubire cu Tatăl. În cazul acesta putem să-i prezentăm rugăciunile noastre lui Dumnezeu şi să fim ascultaţi: „Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (In 16,24).
2615-2616

546. Cum se ruga Fecioara Maria?
Rugăciunea Mariei este caracterizată de credinţa sa şi de oferta generoasă a întregii sale fiinţe lui Dumnezeu. Mama lui Isus este şi noua Evă, „Mama celor vii”: ea îl roagă pe Isus, Fiul său, pentru nevoile oamenilor.
2617, 2618
2622, 2674
2679

547. Există în evanghelie o rugăciune a Mariei?
În afară de mijlocirea Mariei la Cana Galileii, evanghelia ne încredinţează imnul Magnificat (Lc1,46-55), care este cântarea Mamei lui Dumnezeu şi cântarea Bisericii, mulţumirea plină de bucurie ce se înalţă din inima celor săraci pentru că speranţa este realizată de împlinirea promisiunilor divine.
2619

Rugăciunea în timpul Bisericii
548. Cum se ruga prima comunitate creştină din Ierusalim?
La începutul cărţii Faptele Apostolilor este scris că în prima comunitate din Ierusalim, educată de Duhul Sfânt la adevărata viaţă de rugăciune, credincioşii „erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune” (Fap 2,42).
2623-2624

549. Cum intervine Duhul Sfânt în rugăciunea Bisericii?
Duhul Sfânt, maestrul interior al rugăciunii creştine, formează Biserica pentru viaţa de rugăciune şi o face să intre tot mai profund în contemplare şi în unirea cu misterul insondabil al lui Cristos. Formele de rugăciune, care sunt exprimate în scrierile apostolice şi canonice, rămân normative pentru rugăciunea creştină.
2623, 2625

550. Care sunt formele esenţiale ale rugăciunii creştine?
Sunt binecuvântarea şi adoraţia, rugăciunea de cerere şi mijlocirea, mulţumirea şi lauda. Euharistia conţine şi exprimă toate formele de rugăciune.
2643-2644

551. Ce este binecuvântarea?
Binecuvântarea este răspunsul omului la darurile lui Dumnezeu: noi îl binecuvântăm pe Cel Atotputernic care cel dintâi ne binecuvântează şi ne umple cu darurile sale.
2626-2627
2645

552. Cum se poate defini adoraţia?
Adoraţia este prosternarea omului care se recunoaşte creatură în faţa Creatorului său, cel de trei ori sfânt.
2628

553. Care sunt diferitele forme ale rugăciunii de cerere?
Poate să fie o cerere de iertare sau şi o cerere umilă şi încrezătoare pentru toate nevoile noastre atât spirituale cât şi materiale. Însă prima realitate care trebuie dorită este venirea împărăţiei.
2629-2633
2646
554. În ce constă mijlocirea?
Mijlocirea constă în a cere în favoarea altuia. Ea ne conformează şi ne uneşte cu rugăciunea lui Isus, care mijloceşte la Tatăl pentru toţi oamenii, îndeosebi pentru păcătoşi. Mijlocirea trebuie să se extindă şi la duşmani.
2634-2636
2647

555. Când se aduce lui Dumnezeu mulţumire?
Biserica îi mulţumeşte lui Dumnezeu fără încetare, mai ales celebrând Euharistia, în care Cristos o face părtaşă la acţiunea sa de mulţumire adusă Tatălui. Fiecare eveniment devine pentru creştin motiv de aducere de mulţumire.
2637-2638
2648

556. Ce este rugăciunea de laudă?
Lauda este forma de rugăciune ce recunoaşte în modul cel mai direct că Dumnezeu este Dumnezeu. Este complet dezinteresată: îl cântă pe Dumnezeu pentru sine însuşi şi îi aduce glorie pentru că el este.
2639-2643
2649

Capitolul al doilea
Tradiţia rugăciunii
557. Care este importanţa tradiţiei în raport cu rugăciunea?
În Biserică, Duhul Sfânt îi învaţă pe fiii lui Dumnezeu să se roage prin tradiţia vie. Într-adevăr, rugăciunea nu se reduce la manifestarea spontană a unui impuls interior, ci presupune contemplaţia, studiul şi înţelegerea realităţilor spirituale care se experimentează.
2650-2651

La izvoarele rugăciunii
558. Care sunt izvoarele rugăciunii creştine?
Ele sunt: cuvântul lui Dumnezeu, care ne dă „superioritatea cunoaşterii” lui Cristos (Fil 3,8);liturgia Bisericii, care vesteşte, actualizează şi comunică misterul mântuirii; virtuţile teologale;situaţiile zilnice, pentru că în ele îl putem întâlni pe Dumnezeu.
2652-2662

„Te iubesc, Doamne, şi singurul har pe care ţi-l cer este de a te iubi veşnic. Dumnezeul meu, dacă limba mea nu poate să repete în fiecare clipă că te iubesc, vreau ca inima mea să ţi-o repete ori de câte ori respir” (Sfântul Ioan Maria Vianney).

Calea rugăciunii
559. Există în Biserică diferite căi de rugăciune?
În Biserică există diferite căi de rugăciune, legate de diferitele contexte istorice, sociale şi culturale. Revine magisteriului să discearnă fidelitatea lor faţă de tradiţia credinţei apostolice, iar păstorilor şi cateheţilor să explice sensul lor, care face mereu referinţă la Isus Cristos.
2663

560. Care este calea rugăciunii noastre?
Calea rugăciunii noastre este Cristos, pentru că ea se adresează lui Dumnezeu, Tatăl nostru, dar ajunge până la el numai dacă, cel puţin implicit, noi ne rugăm în numele lui Isus. De fapt, omenitatea sa este singura cale prin care Duhul Sfânt ne învaţă să-l rugăm pe Tatăl nostru. De aceea, rugăciunile liturgice se încheie cu formula: „Prin Domnul Isus Cristos”.
2664
2680-2681

561. Care este rolul Duhului Sfânt în rugăciune?
Deoarece Duhul Sfânt este maestrul interior al rugăciunii creştine şi „noi nu ştim ce să cerem în rugăciune” (Rom 8,26), Biserica ne îndeamnă să-l invocăm şi să-l implorăm în orice ocazie: „Vino, Duhule Sfânt!”.
2670-2672
2680-2681

562. În ce anume rugăciunea creştină este mariană?
Datorită cooperării sale singulare la acţiunea Duhului Sfânt, Bisericii îi place să o roage pe Maria şi să se roage împreună cu Maria, modelul perfect de rugăciune, pentru a-l preamări şi invoca pe Domnul împreună cu ea. De fapt, Maria ne „arată calea” care este Fiul ei, unicul mijlocitor.
2673-2679
2682

563. Cum o roagă Biserica pe Maria?
Înainte de toate cu Bucură-te, Marie, rugăciunea cu care Biserica invocă mijlocirea Fecioarei. Alte rugăciuni mariane sunt Rozariul, imnul Acatist, Paraclisis, imnurile şi cântările din diferitele tradiţii creştine.
2676-2678
2682

Călăuze pentru rugăciune
564. În ce mod sfinţii sunt călăuze pentru rugăciune?
Sfinţii sunt modelele noastre de rugăciune şi lor le cerem şi să mijlocească la Preasfânta Treime pentru noi şi pentru lumea întreagă. Mijlocirea lor este cea mai înaltă slujire pe care o aduc planului lui Dumnezeu. În comuniunea sfinţilor, de-a lungul istoriei Bisericii, s-au dezvoltat diferite tipuri despiritualitate, care învaţă trăirea şi practicarea rugăciunii.
2683-2684
2692-2693

565. Cine poate educa la rugăciune?
Familia creştină constituie primul loc al educaţiei la rugăciune. Rugăciunea zilnică în familie este deosebit de recomandată, pentru că este prima mărturie de viaţă de rugăciune a Bisericii. Cateheza, grupurile de rugăciune, „direcţiunea spirituală” constituie o şcoală şi un ajutor pentru rugăciune.
2685-2690
2694-2695

566. Care sunt locurile favorabile rugăciunii?
Ne putem ruga oriunde, însă alegerea unui loc potrivit nu este indiferentă pentru rugăciune. Biserica este locul propriu al rugăciunii liturgice şi al adoraţiei euharistice. Şi alte locuri ajută la rugăciune, cum ar fi un „colţ de rugăciune” în casă, o mănăstire, un sanctuar.
2691
2696

Capitolul al treilea
Viaţa de rugăciune
567. Care momente sunt mai indicate pentru rugăciune?
Toate momentele sunt indicate pentru rugăciune, dar Biserica propune credincioşilor ritmuri destinate să alimenteze rugăciunea continuă: rugăciunile de dimineaţă şi de seară, înainte şi după masă; Liturgia orelor; Euharistia duminicală; sfântul Rozariu; sărbătorile din anul liturgic.
2697-2698
2720

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des chiar decât respirăm” (Sfântul Grigore din Nazianz).

568. Care sunt expresiile vieţii de rugăciune?
Tradiţia creştină a păstrat trei moduri pentru a exprima şi a trăi rugăciunea: rugăciunea vocală, meditaţia şi rugăciunea contemplativă. Ele au în comun o trăsătură fundamentală: reculegerea inimii.
2697-2699

Expresiile rugăciunii
569. Cum se caracterizează rugăciunea vocală?
Rugăciunea vocală asociază trupul la rugăciunea interioară a inimii. Chiar şi cea mai interioară dintre rugăciuni nu ar putea să se lipsească de rugăciunea vocală. În orice caz, ea trebuie să provină întotdeauna dintr-o credinţă personală. Cu Tatăl nostru Isus ne-a învăţat o formulă perfectă de rugăciune vocală.
2700-2704
2722

570. Ce este meditaţia?
Meditaţia este o reflecţie rugătoare, ce porneşte mai ales de la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Pune în acţiune inteligenţa, imaginaţia, emoţia, dorinţa să aprofundăm credinţa, să ne convertim inima şi să ne întărim voinţa de a-l urma pe Cristos. Este o etapă preliminară spre unirea de iubire cu Domnul.
2705-2708
2723

571. Ce este rugăciunea contemplativă?
Rugăciunea contemplativă este o simplă privire asupra lui Dumnezeu în tăcere şi în iubire. Este un dar al lui Dumnezeu, un moment de credinţă pură, în timpul căruia cel care se roagă îl caută pe Cristos, se supune voinţei iubitoare a Tatălui şi îşi reculege fiinţa sa sub acţiunea Duhului Sfânt. Sfânta Tereza de Avila o defineşte ca fiind un raport intim de prietenie, „în care stai adesea de vorbă numai tu singur cu Dumnezeu de care te ştii iubit”.
2709-2719
2724
2739-2741

Lupta rugăciunii
572. Pentru ce este rugăciunea o luptă?
Rugăciunea este un dar al harului, dar presupune mereu un răspuns hotărât din partea noastră, deoarece cel care se roagă luptă împotriva sa, a ambientului şi mai ales împotriva ispititorului care face totul pentru a-l abate de la rugăciune. Lupta rugăciunii este inseparabilă de progresul vieţii spirituale. Ne rugăm aşa cum trăim, pentru că trăim aşa cum ne rugăm.
2725

573. Există obiecţii împotriva rugăciunii?
În afară de concepţii eronate, mulţi cred că nu au timp să se roage sau că este inutil să se roage. Cei care se roagă pot să se descurajeze în faţa dificultăţilor şi a insucceselor aparente. Pentru a învinge aceste obstacole sunt necesare umilinţa, încrederea şi perseverenţa.
2726-2728
2752-2753

574. Care sunt dificultăţile rugăciunii?
Neatenţia este dificultatea obişnuită a rugăciunii noastre. Ea distrage de la atenţia faţă de Dumnezeu şi poate să şi dezvăluie lucrurile de care suntem ataşaţi. Atunci inima noastră trebuie să se întoarcă la Domnul cu umilinţă. Rugăciunea este adesea ispitită de uscăciune, a cărei depăşire permite în credinţă să aderăm la Domnul chiar şi fără o consolare sensibilă. Lenea spirituală este o formă de lene datorată relaxării vigilenţei şi neglijenţei inimii.
2729-2733
2754-2755

575. Cum întărim încrederea noastră filială?
Încrederea filială este pusă la încercare atunci când credem că nu suntem ascultaţi. Atunci trebuie să ne întrebăm dacă Dumnezeu este pentru noi un Tată a cărui voinţă încercăm să o împlinim sau un simplu mijloc pentru a obţine ceea ce voim. Dacă rugăciunea noastră se uneşte cu aceea a lui Isus, ştim că el ne dă mult mai mult decât darul acesta sau acela: îl primim pe Duhul Sfânt care transformă inima noastră.
2734-2741
2756
576. Este posibil să ne rugăm în orice moment?
Rugăciunea este posibilă oricând, deoarece timpul creştinului este timpul lui Cristos înviat, care „rămâne cu noi în toate zilele” (Mt 28,20). De aceea, rugăciunea şi viaţa creştină sunt inseparabile.
2742-2745
2757

„Chiar şi la piaţă sau într-o plimbare de unul singur, puteţi face o rugăciune continuă şi înflăcărată; ori şezând în prăvălia voastră, în timp ce cumpăraţi sau vindeţi, ba chiar şi în timp ce vă îndeletniciţi cu bucătăria” (Sfântul Ioan Crisostomul).

577. Ce este rugăciunea ceasului lui Isus?
Este numită aşa rugăciunea sacerdotală a lui Isus la Ultima Cină. Isus, marele preot al noii alianţe, o adresează Tatălui atunci când a venit ceasul „trecerii” sale la el, ceasul jertfei sale.
2604
2746-2751
2758

Secţiunea a doua
Rugăciunea Domnului
Tatăl nostru
Tatăl nostru
Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău,
vie împărăţia ta,
facă-se voia ta,
precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău.

Pater noster
Pater noster qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua,
sicut in caelo et in terra.
Panem nostrum cotidianum
da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem,
sed libera nos a Malo.

578. Care este originea rugăciunii Tatăl nostru?
Isus ne-a învăţat această rugăciune creştină de neînlocuit, Tatăl nostru, într-o zi în care un discipol, văzându-l că se roagă, i-a cerut: „Învaţă-ne să ne rugăm” (Lc 11,1). Tradiţia liturgică a Bisericii a folosit mereu textul după sfântul Matei (6,9-13).
2759-2760
2773

„Rezumatul întregii evanghelii”
579. Care este locul rugăciunii Tatăl nostru în Scripturi?
Tatăl nostru este „rezumatul întregii evanghelii” (Tertullian), „rugăciunea cea mai desăvârşită” (Sfântul Toma de Aquino). Situat în centrul predicii de pe munte (Mt 5–7), reia sub formă de rugăciune conţinutul esenţial al evangheliei.
2761-2764
2774

580. De ce este numită „Rugăciunea Domnului”?
Tatăl nostru este numită „Rugăciune domnească”, adică „Rugăciunea Domnului”, pentru că ne-a fost învăţată de însuşi Domnul Isus.
2765-2766
2775

581. Ce loc ocupă Tatăl nostru în rugăciunea Bisericii?
Rugăciune a Bisericii prin excelenţă, Tatăl nostru este „încredinţat” la Botez pentru a manifesta noua naştere la viaţa divină a fiilor lui Dumnezeu. Euharistia îi revelează sensul deplin, deoarece cererile sale, întemeindu-se pe misterul mântuirii realizat deja, vor fi pe deplin ascultate la venirea Domnului. Tatăl nostru este parte integrantă a Liturgiei orelor.
2767-2772
2776

„Tatăl nostru, care eşti în ceruri”
582. De ce putem „îndrăzni să ne apropiem cu încredere deplină” de Tatăl?
Pentru că Isus, Răscumpărătorul nostru, ne introduce în faţa chipului Tatălui, iar Duhul său face din noi fii. Astfel putem să-l rugăm pe Tatăl nostru cu încredere simplă şi filială, cu siguranţă plină de bucurie şi cu îndrăzneală smerită, având certitudinea că suntem iubiţi şi ascultaţi.
2777-2778
2797

583. Cum este posibil să-l invocăm pe Dumnezeu ca „Tată”?
Putem să-l invocăm pe „Tatăl” pentru că Fiul lui Dumnezeu făcut om ni l-a revelat şi Duhul său ni-l face cunoscut. Invocarea Tatălui ne face să intrăm în misterul său cu o uimire mereu nouă şi trezeşte în noi dorinţa unui comportament filial. Spunând rugăciunea Domnului devenim conştienţi că suntem fii ai Tatălui în Fiul.
2779-2785
2789
2798-2800

584. De ce spunem Tatăl nostru?
„Nostru” exprimă o relaţie cu totul nouă faţă de Dumnezeu. Atunci când îl rugăm pe Tatăl, îl adorăm şi îl preamărim împreună cu Fiul şi cu Duhul. În Cristos suntem poporul „său”, iar el este Dumnezeul „nostru” de acum şi pentru veşnicie. Într-adevăr, spunem Tatăl „nostru” pentru că Biserica lui Cristos este comuniunea unei multitudini de fraţi care au „o singură inimă şi un singur suflet” (Fap4,32).
2786-2790
2801

585. Cu ce spirit de comuniune şi de misiune îl rugăm pe Dumnezeu, Tatăl „nostru”?
Deoarece rugăciunea Tatăl nostru este un bine comun al celor botezaţi, aceştia simt chemarea urgentă de a participa la rugăciunea lui Isus pentru unitatea discipolilor săi. Spunând Tatăl nostru, ne rugăm împreună cu toţi oamenii şi pentru întreaga omenire, ca toţi să-l cunoască pe unicul şi adevăratul Dumnezeu şi să fie adunaţi în unitate.
2791-2793
2801

586. Ce înseamnă expresia „care eşti în ceruri”?
Această expresie biblică nu indică un loc, ci un mod de a fi: Dumnezeu este dincolo şi mai presus de toate. Ea desemnează maiestatea, sfinţenia lui Dumnezeu şi prezenţa sa în inima celor drepţi. Cerul, sau casa Tatălui, constituie adevărata patrie spre care tindem în speranţă, în timp ce mai suntem încă pe pământ. Noi trăim deja în ea „ascunşi cu Cristos în Dumnezeu” (Col 3,3).
2794-2796
2802

Cele şapte cereri
587. Cum este compusă rugăciunea Domnului?
Ea conţine şapte cereri adresate lui Dumnezeu Tatăl. Primele trei, mai teologale, ne poartă spre el, spre slava sa: aparţine iubirii să se gândească înainte de toate la cel pe care îl iubeşte. Ele sugerează ce anume trebuie să-i cerem în mod deosebit: sfinţirea numelui său, venirea împărăţiei sale, împlinirea voinţei sale. Ultimele patru cereri prezintă Tatălui milostivirii lipsurile şi aşteptările noastre: să ne hrănească, să ne ierte, să ne susţină în ispite şi să ne elibereze de Cel Rău.
2803-2806
2857

588. Ce înseamnă: „Sfinţească-se numele tău”?
A sfinţi numele lui Dumnezeu este înainte de toate o laudă care îl recunoaşte pe Dumnezeu ca sfânt. Într-adevăr, Dumnezeu a revelat numele său sfânt lui Moise şi a voit ca poporul său să-i fie consacrat ca naţiune sfântă în care el locuieşte.
2807-2812
2858

589. Cum este sfinţit numele lui Dumnezeu în noi şi în lume?
A sfinţi numele lui Dumnezeu care ne cheamă la „sfinţire” (1Tes 4,7) înseamnă a dori ca acea consacrare baptismală să dea viaţă întregii noastre vieţi. În afară de aceasta, înseamnă a cere, cu viaţa noastră şi cu rugăciunea noastră, ca numele lui Dumnezeu să fie cunoscut şi binecuvântat de orice om.
2813-2815
590. Ce anume cere Biserica rugându-se: „Vie împărăţia ta”?
Biserica invocă venirea finală a împărăţiei lui Dumnezeu prin întoarcerea lui Cristos în glorie. Însă Biserica se roagă şi pentru ca împărăţia lui Dumnezeu să crească încă de astăzi prin sfinţirea oamenilor în Duhul Sfânt şi, graţie angajării lor, prin slujirea dreptăţii şi a păcii, conform Fericirilor. Această cerere este strigătul Duhului şi al Miresei: „Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20).
2816-2821
2859

591. De ce să cerem: „Facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ”?
Voinţa Tatălui este ca „toţi oamenii să se mântuiască” (1Tim 2,3). Pentru aceasta a venit Isus: pentru a împlini în mod desăvârşit voinţa mântuitoare a Tatălui. Noi îl rugăm pe Dumnezeu Tatăl să unească voinţa noastră cu aceea a Fiului său, după exemplul preasfintei Maria şi al sfinţilor. Cerem ca planul său binevoitor să se realizeze pe deplin pe pământ aşa cum este deja realizat în cer. Prin rugăciune putem „să înţelegem care este voinţa lui Dumnezeu” (Rom 12,2) şi să dobândim „statornicia pentru a o împlini” (Evr 10,36).
2822-2827
2860

592. Care este sensul cererii: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”?
Cerând lui Dumnezeu, prin abandonarea încrezătoare a fiilor, hrana zilnică necesară tuturor pentru propria subzistenţă, recunoaştem cât de bun este Dumnezeu Tatăl nostru, dincolo de orice bunătate. Cerem şi harul de a şti să acţionăm pentru ca dreptatea şi împărtăşirea să permită belşugului unora să suplinească nevoile celorlalţi.
2828-2834
2861

593. Care este sensul specific creştin al acestei cereri?
Deoarece „nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4), această cerere se referă la fel şi la foamea după Cuvântul lui Dumnezeu şi cea dupăTrupul lui Cristos primit în Euharistie, ca şi la foamea după Duhul Sfânt. Noi cerem cu o încredere absolută, pentru astăzi, ziua de astăzi a lui Dumnezeu, şi acest lucru ne este dat mai ales în Euharistie, care anticipează ospăţul din împărăţia care va veni.
2835-2837
2861

594. De ce spunem: „Ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”?
Cerând lui Dumnezeu Tatăl să ne ierte, ne recunoaştem păcătoşi în faţa lui. Dar în acelaşi timp mărturisim milostivirea sa pentru că, în Fiul său şi prin sacramente, „primim răscumpărarea, iertarea păcatelor” (Col 1,14). Totuşi, cererea noastră va fi ascultată numai cu condiţia ca noi, mai întâi, să iertăm la rândul nostru.
2838-2839
2862

595. Cum este posibilă iertarea?
Milostivirea pătrunde în inima noastră numai dacă şi noi ştim să iertăm, chiar şi pe duşmanii noştri. Chiar dacă pentru om pare imposibil să satisfacă această exigenţă, inima care se dăruieşte Duhului Sfânt poate să iubească, asemenea lui Cristos, până la mărturia supremă a iubirii, să schimbe rana în compasiune, să transforme ofensa în mijlocire. Iertarea se alimentează din milostivirea divină şi este o culme a rugăciunii creştine.
2840-2845
2862

596. Ce înseamnă: „Nu ne duce pe noi în ispită”?
Noi îi cerem lui Dumnezeu Tatăl să nu ne lase singuri şi în voia ispitei. Îi cerem Duhului Sfânt să ştim să discernem, pe de o parte, între încercarea care ne face să creştem în bine şi ispita care conduce la păcat şi la moarte şi, pe de altă parte, între a fi ispitiţi şi a consimţi la ispită. Această cerere ne uneşte cu Isus care a învins ispita prin rugăciunea sa. Ea solicită harul vigilenţei şi al perseverenţei finale.
2846-2849
2863

597. De ce terminăm cerând: „Ci ne mântuieşte de Cel Rău”?
Răul indică persoana Satanei, care se opune lui Dumnezeu şi care „înşeală toată omenirea” (Ap12,9). Victoria asupra diavolului este deja obţinută de Cristos. Însă noi ne rugăm pentru ca familia umană să fie eliberată de Satana şi de faptele sale. Cerem şi darul preţios al păcii şi harul aşteptării perseverente a venirii lui Cristos, care ne va elibera definitiv de Cel Rău.
2850-2854
2864

598. Ce înseamnă Amin-ul final?
„La sfârşitul rugăciunii, spui: „Amin”, confirmând prin acest „Amin”, care înseamnă „Aşa să fie”, ceea ce cuprinde rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Domnul” (Sfântul Ciril din Ierusalim).
2855-2856
2865

Apendice
A) Rugăciuni obişnuite
B) Formule de învăţătură catolică

A) Rugăciuni obişnuite
Semnul sfintei cruci
În numele Tatălui
şi al Fiului
şi al Sfântului Duh. Amin.

Signum Crucis
In nomine Patris
et Filii
et Spiritus Sancti. Amen.

Slavă Tatălui
Slavă Tatălui
şi Fiului
şi Sfântului Duh.
Precum era la început,
şi acum şi pururi
şi în vecii vecilor. Amin.

Gloria Patri
Gloria Patri
et Filio
et Spiritui Sancto.
Sicut erat in principio,
et nunc et semper,
et in saecula saeculorum. Amen.

Bucură-te, Marie
Bucură-te, Marie, cea plină de har,
Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei
şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi păcătoşii
acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

Ave, Maria
Ave, Maria, gratia plena,
Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus
et benedictus fructus ventris tui, Jesus.
Sancta Maria, Mater Dei,
ora pro nobis peccatoribus,
nunc et in hora mortis nostrae. Amen.

Îngere al lui Dumnezeu
Îngere al lui Dumnezeu,
care eşti păzitorul meu,
luminează-mă, păzeşte-mă,
povăţuieşte-mă şi ocârmuieşte-mă pe mine,
care-ţi sunt încredinţat ţie
prin mila lui Dumnezeu. Amin.

Angele Dei
Angele Dei,
qui custos es mei,
me, tibi commissum pietate superna,
illumina, custodi,
rege et guberna. Amen.

Odihna veşnică
Odihna veşnică dă-le-o lor, Doamne,
şi lumina fără de sfârşit să le strălucească lor.
Să se odihnească în pace. Amin.

Requiem aeternam
Requiem aeternam dona eis, Domine,
et lux perpetua luceat eis.
Requiescant in pace. Amen.

Îngerul Domnului
– Îngerul Domnului a vestit Mariei.
– Şi ea a zămislit de la Duhul Sfânt.
Bucură-te, Marie…
– Iată roaba Domnului.
– Fie mie după cuvântul tău.
Bucură-te, Marie…
– Şi Cuvântul s-a făcut trup.
– Şi a locuit între noi.
Bucură-te, Marie…
– Roagă-te pentru noi, sfântă Născătoare de Dumnezeu.
– Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos.
Să ne rugăm:
Te rugăm, Doamne, să reverşi harul tău asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut, prin vestirea îngerului, întruparea lui Cristos, Fiul tău, să fim duşi prin pătimirea şi crucea sa la slava învierii. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Slavă Tatălui…

Angelus Domini
– Angelus Domini nuntiavit Mariae.
– Et concepit de Spiritu Sancto.
Ave, Maria…
– Ecce ancilla Domini.
– Fiat mihi secundum verbum tuum.
Ave, Maria…
– Et Verbum caro factum est.
– Et habitavit in nobis.
Ave, Maria…
– Ora pro nobis, sancta Dei Genitrix.
– Ut digni efficiamur promissionibus Christi.
Oremus:
Gratiam tuam, quaesumus, Domine, mentibus nostris infunde, ut qui, angelo nuntiante, Christi Filii tui incarnationem cognovimus, per passionem eius et crucem, ad resurrectionis gloriam perducamur. Per eundem Christum, Dominum nostrum. Amen.
Gloria Patri…

Bucură-te, Regina cerului
– Bucură-te, Regina cerului, aleluia.
– Căci acela pe care ai fost vrednică să-l porţi, aleluia.
– A înviat precum a zis, aleluia.
– Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia.
– Bucură-te şi te veseleşte, Fecioară Marie, aleluia.
– Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia.
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ai binevoit să bucuri lumea prin învierea Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, fă-ne, te rugăm, ca prin Născătoarea lui, Fecioara Maria, să dobândim bucuria învierii. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Regina caeli
– Regina caeli, laetare, alleluia.
– Quia quem meruisti portare, alleluia.
– Resurrexit, sicut dixit, alleluia.
– Ora pro nobis Deum, alleluia.
– Gaude et laetare, Virgo Maria, alleluia.
– Quia surrexit Dominus vere, alleluia.
Oremus:
Deus, qui per resurrectionem Filii tui, Domini nostri Iesu Christi, mundum laetificare dignatus es, praesta quaesumus, ut per eius Genetricem Virginem Mariam perpetuae capiamus gaudia vitae. Per Christum, Dominum nostrum. Amen.

Bucură-te, regină
Bucură-te, regină, maica milei,
viaţa, mângâierea şi speranţa noastră, bucură-te.
Către tine strigăm surghiuniţii fii ai Evei;
către tine suspinăm, gemând şi plângând
în această vale de lacrimi.
Aşadar, mijlocitoarea noastră,
întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi,
şi, după surghiunul acesta,
arată-ni-l nouă pe Isus,
binecuvântatul rod al trupului tău.
O, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie!

Salve, Regina
Salve, Regina, Mater misericordiae,
vita, dulcedo et spes nostra, salve.
Ad te clamamus, exsules filii Evae.
Ad te suspiramus, gementes et flentes
in hac lacrimarum valle.
Eia ergo, advocata nostra,
illos tuos misericordes oculos ad nos converte,
et Iesum, benedictum fructum ventris tui,
nobis, post hoc exsilium, ostende.
O, clemens, o, pia, o, dulcis Virgo Maria!

Magnificat
Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
Milostivirea lui dăinuie din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.
A arătat puterea braţului său, *
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.
L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu-şi de îndurarea sa,
după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.
Slavă Tatălui. Precum era.

Magnificat
Magníficat *
ánima mea Dóminum,
et exsultávit spíritus meus *
in Deo Salvatóre meo,
quia respéxit humilitátem ancíllae suae. *
Ecce enim ex hoc beátam me dicent
omnes generatiónes,
quia fecit mihi magna, qui potens est, *
et sanctum nomen eius,
et misericórdia eius in progénies et progénies *
timéntibus eum.
Fecit poténtiam in bráchio suo, *
dispérsit supérbos mente cordis sui;
depósuit poténtes de sede *
et exaltávit húmiles;
esuriéntes implévit bonis *
et dívites dimísit inánes.
Suscépit Israel púerum suum, *
recordátus misericórdiae,
sicut locútus est ad patres nostros, *
Abraham et sémini eius in saecula.
Glória Patri et Fílio *
et Spirítui Sancto.
Sicut erat in princípio, et nunc et semper, *
et in saecula saeculórum. Amen.

Sub ocrotirea ta
Sub ocrotirea ta alergăm,
preasfântă Născătoare de Dumnezeu;
nu ne dispreţui rugăciunile
în nevoile noastre,
ci ne mântuieşte pururi de toate primejdiile,
Fecioară slăvită şi binecuvântată.

Sub tuum praesidium
Sub tuum praesidium confugimus,
Sancta Dei Genitrix;
nostras deprecationes ne despicias
in necessitatibus nostris,
sed a periculis cunctis
libera nos semper,
Virgo gloriosa et benedicta.

Benedictus
Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime.
Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul
ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă,
în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.
Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului
să pregăteşti căile sale,
pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, cel care răsare din înălţime
ca să lumineze pe cei care se află în întuneric
şi în umbra morţii *
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.
Slavă Tatălui. Precum era.

Benedictus
Benedíctus Dóminus Deus Israel, *
quia visitávit et fecit redemptiónem plebi suae
et eréxit cornu salútis nobis *
in domo David púeri sui,
sicut locútus est per os sanctórum, *
qui a saeculo sunt, prophetárum eius,
salútem ex inimícis nostris *
et de manu ómnium, qui odérunt nos;
ad faciéndam misericórdiam cum pátribus nostris *
et memorári testaménti sui sancti,
iusiurándum, quod iurávit
ad Abraham patrem nostrum, *
datúrum se nobis,
ut sine timóre, de manu inimicórum liberáti, *
serviámus illi
in sanctitáte et iustítia coram ipso *
ómnibus diébus nostris.
Et tu, puer, prophéta Altíssimi vocáberis: *
praeíbis enim ante fáciem Dómini
paráre vias eius,
ad dandam sciéntiam salútis plebi eius *
in remissiónem peccatórum eórum,
per víscera misericórdiae Dei nostri *
in quibus visitábit nos oriens ex alto,
illumináre his, qui in ténebris
et in umbra mortis sedent *
ad dirigéndos pedes nostros in viam pacis.
Glória Patri et Fílio *
et Spirítui Sancto.
Sicut erat in princípio, et nunc et semper, *
et in saecula saeculórum. Amen.

Te Deum
Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, *
Pe tine, Doamne, te mărturisim.
Pe tine, veşnicul Părinte, *
Tot pământul te cinsteşte.
Ţie toţi îngerii, * cerurile şi toate puterile,
Heruvimii şi serafimii * îţi cântă fără încetare:
Sfânt, * sfânt, * sfânt * e Domnul, Dumnezeul Sabaot!
Plin e cerul şi pământul * de mărirea slavei tale!
Pe tine te măreşte * corul preaslăvit al apostolilor;
Pe tine te slăveşte *
Numărul vrednic de laudă al profeţilor;
Pe tine te laudă * ceata strălucită a martirilor;
Pe tine te mărturiseşte sfânta Biserică *
Pe toată faţa pământului:
Pe tine, Tatăl, * a cărui slavă este fără de sfârşit,
Şi pe Fiul tău, * unic, adevărat şi vrednic de închinare,
Şi pe Duhul Sfânt, * Mângâietorul.
Tu eşti * regele măririi, Cristoase,
Tu eşti * Fiul cel veşnic al Tatălui.
Pentru mântuirea noastră *
Tu nu te-ai sfiit să te cobori în sânul Fecioarei.
Tu ai biruit ghimpele morţii *
Şi ai deschis celor ce cred împărăţia cerurilor.
Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu *
Întru mărirea Tatălui.
Noi credem * că vei veni ca judecător,
Deci, pe tine te rugăm să vii în ajutorul slugilor tale*
Pe care le-ai răscumpărat cu sângele tău scump.
Învredniceşte-ne să fim număraţi printre sfinţii tăi *
În slava ta cerească.
Mântuieşte, Doamne, poporul tău *
Şi binecuvântează moştenirea ta.
Călăuzeşte-i * şi înalţă-i pe ei până în veac.
În toate zilele * te binecuvântăm
Şi lăudăm numele tău în veci * şi în vecii vecilor.
Binevoieşte, Doamne, în ziua aceasta *
Să ne fereşti de păcat.
Miluieşte-ne, * Doamne, miluieşte-ne.
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră *
Precum am nădăjduit şi noi în tine.
În tine, Doamne, am nădăjduit *
Şi nu voi regreta în veci.

Te Deum
Te Deum laudámus: * te Dóminum confitémur.
Te aetérnum Patrem, * omnís terra venerátur.
Tibi omnes ángeli, *
Tibi caeli et univérsae potestátes:
Tibi chérubim et séraphim *
Incessábili voce proclámant:
Sanctus, * Sanctus, * Sanctus *
Dóminus Deus Sábaoth.
Pleni sunt caeli et terra * maiestátis glóriae tuae.
Te gloriósus * Apostolórum chorus,
Te prophetárum * laudábilis númerus,
Te mártyrum candidátus * laudat exércitus.
Te per orbem terrárum *
Sancta confitétur Ecclésia,
Patrem * imménsae maiestátis;
Venerándum tuum verum * et únicum Fílium;
Sanctum quoque * Paráclitum Spíritum.
Tu rex glóriae, * Christe.
Tu Patris * sempitérnus es Fílius.
Tu, ad liberándum susceptúrus hóminem, *
Non horruísti Vírginis úterum.
Tu, devícto mortis acúleo, *
Aperuísti credéntibus regna caelórum.
Tu ad déxteram Dei sedes, * in glória Patris.
Iudex créderis * esse ventúrus.
Te ergo quaesumus, tuis fámulis súbveni, *
Quos pretióso sánguine redemísti.
Aetérna fac cum sanctis tuis * in glória numerári.
Salvum fac pópulum tuum, Dómine, *
Et bénedic hereditáti tuae.
Et rege eos, * et extólle illos usque in aetérnum.
Per síngulos dies * benedícimus te;
Et laudámus nomen tuum in saeculum, *
Et in saeculum saeculi.
Dignáre, Dómine, die isto *
Sine peccáto nos custodíre.
Miserére nostri, Dómine, * miserére nostri.
Fiat misericórdia tua, Dómine, super nos, *
Quemádmodum sperávimus in te.
In te, Dómine, sperávi: *
Non confúndar in aetérnum.

Coboară din ceruri, o Duhule Sfinte
Coboară din ceruri, o Duhule Sfinte,
Lumină revarsă-ne-n suflet şi minte.
Din mâinile tale atotcreatoare,
O ploaie de har peste noi să coboare.
Tu eşti mângâierea trimisă în lume,
Eşti focul aprins şi menit să consume
Tot răul. Izvor eşti de apă curată,
Ce setea o-nlături şi speli orice pată.
Eşti daru-nşeptit ce tot omul l-aşteaptă,
A Tatălui veşnic eşti mâna cea dreaptă,
Lăuntrică şoaptă a gândirilor bune
Şi cel ce pe buze cuvinte ne pune.
Din cer ne trimite lumina pe cale
Şi focul puternic al dragostei tale,
Suntem fără forţe, trăim întru frică;
Slăbiţi, ne-ntăreşte, căzuţi, ne ridică.
Vicleanul alungă-l; rugămu-ne încă,
Sădeşte-ne-n inimi o pace adâncă.
Conduşi fără preget de mâna ta blândă,
În lupta cu răul sperăm în izbândă.
Prin tine, noi toţi să-l cunoaştem pe Tatăl,
Pe Fiul, de-asemenea, lumii arată-l.
Credinţa în tine mereu să ne-ajute
Să ducem o viaţă de sfântă virtute. Amin.

Veni, Creator Spiritus
Veni, Creator Spiritus,
Mentes tuorum visita,
Imple superna gratia,
Quae tu creasti pectora.
Qui diceris Paraclitus,
Altissimi donum Dei,
Fons vivus, ignis, caritas,
Et spiritalis unctio.
Tu septiformis munere,
Digitus paternae dexterae,
Tu rite promissum Patris,
Sermone ditans guttura.
Accende lumen sensibus,
Infunde amorem cordibus,
Infirma nostri corporis
Virtute firmans perpeti.
Hostem repellas longius
Pacemque dones protinus;
Ductore sic te praevio
Vitemus omne noxium.
Per te sciamus da Patrem
Noscamus atque Filium,
Teque utriusque Spiritum
Credamus omni tempore.
Deo Patri sit gloria,
Et Filio qui a mortuis
Surrexit, ac Paraclito,
In saeculorum saecula. Amen.

Vino, Duhule Preasfânt
Vino, Duhule Preasfânt
Şi trimite pe pământ,
A ta luminoasă rază.
Al săracilor Părinte,
Dătător de cele sfinte,
Vino şi ne luminează.
Bunule Mângâietor,
Oaspete preaiubitor,
Dulcea noastră răcorire.
Tu în trudă alinare,
În căldură eşti răcoare,
Mângâiere în mâhnire.
Peste cei ce ţi se-nchină,
Tu revars-a ta lumină,
Harul tău îmbelşugat.
Pentru-a omenirii vină,
Firea-ntreagă acum suspină
Grav rănită de păcat.
Spală ce e întinat,
Udă tot ce e uscat,
Vindecă ce e rănit.
Moaie tot ce-i împietrit,
Încălzeşte ce-i răcit
Şi îndreaptă ce-i greşit.
Celor care te cinstesc
Şi pe tine te slujesc,
Dă-le harul înşeptit.
Dă virtuţii răsplătire,
Dă în moarte fericire,
Dă-le raiul nesfârşit! Amin.

Veni, Sancte Spiritus
Veni, Sancte Spiritus,
Et emitte caelitus
Lucis tuae radium.
Veni, pater pauperum,
Veni, dator munerum,
Veni, lumen cordium.
Consolator optime,
Dulcis hospes animae,
Dulce refrigerium
In labore requies,
In aestu temperies,
In fletu solacium.
O lux beatissima,
Reple cordis intima
Tuorum fidelium.
Sine tuo numine,
Nihil est in homine
Nihil est innoxium.
Lava quod este sordidum,
Riga quod est aridum,
Sana quod est saucium.
Flecte quod est rigidum,
Fove quod est frigidum,
Rege quod est devium.
Da tuis fidelibus,
In te confidentibus,
Sacrum septenarium.
Da virtutis meritum,
Da salutis exitum,
Da perenne gaudium. Amen.

Sufletul lui Cristos
Sufletul lui Cristos, sfinţeşte-mă,
Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă.
Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.
Apa coastei lui Cristos, spală-mă.
Patima lui Cristos, întăreşte-mă.
O, bune Isuse, ascultă-mă.
În rănile tale, ascunde-mă.
Nu lăsa să mă despart de tine.
De vrăjmaşul cel rău apără-mă.
În ceasul morţii mele cheamă-mă.
Şi porunceşte-mi să vin la tine
Ca să te laud cu sfinţii tăi
În vecii vecilor. Amin.

Anima Christi
Anima Christi, sanctifica me.
Corpus Christi, salva me.
Sanguis Christi, inebria me.
Aqua lateris Christi, lava me.
Passio Christi, conforta me.
O, bone Iesu, exaudi me.
Intra tua vulnera absconde me.
Ne permittas me separari a te.
Ab hoste maligno defende me.
In hora mortis meae voca me.
Et iube me venire ad te,
Ut cum Sanctis tuis laudem te
In saecula saeculorum. Amen.
Adu-ţi aminte
Adu-ţi aminte, o, preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta. Însufleţit de o astfel de încredere, alerg la tine, o, Maică Fecioară a fecioarelor. La tine vin şi stau gemând înaintea ta ca un păcătos. Maică a Cuvântului, nu dispreţui cuvintele mele, dar auzi-mă cu milă şi ascultă-mă. Amin.

Memorare
Memorare, o, piissima Virgo Maria, non esse auditum a saeculo, quemquam ad tua currentem praesidia, tua implorantem auxilia, tua petentem suffragia, esse derelictum. Ego tali animatus confidentia, ad te, Virgo virginum, Mater, curro, ad te venio, coram te gemens peccator assisto. Noli, Mater Verbi, verba mea despicere; sed audi propitia et exaudi. Amen.

Rozariul
Misterele de bucurie
(se recită lunea şi sâmbăta)
Vestea îngerului adusă Mariei.
Vizita Mariei la Elisabeta.
Naşterea lui Isus la Betleem.
Prezentarea lui Isus la templu.
Regăsirea lui Isus în templu.
Misterele de lumină
(se recită joia)
Botezul lui Isus în Iordan.
Auto-revelarea lui Isus la nunta din Cana.
Vestirea împărăţiei lui Dumnezeu cu invitaţia la convertire.
Schimbarea la faţă a lui Isus pe Tabor.
Instituirea Euharistiei.
Misterele de durere
(se recită marţea şi vinerea)
Agonia lui Isus în grădina Măslinilor.
Biciuirea lui Isus.
Încoronarea lui Isus cu spini.
Purtarea crucii.
Răstignirea şi moartea lui Isus pe cruce.
Misterele de slavă
(se recită miercurea şi duminica)
Învierea lui Isus.
Înălţarea lui Isus la cer.
Coborârea Duhului Sfânt.
Ridicarea Mariei la cer.
Încoronarea Mariei în cer.
Rugăciune la sfârşitul sfântului Rozariu
– Roagă-te pentru noi, Sfântă Născătoare de Dumnezeu
– Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos
Să ne rugăm:
Dumnezeule, al cărui unul-născut, prin viaţa, moartea şi învierea sa, ne-a pregătit răsplata mântuirii veşnice, dă-ne te rugăm harul ca, cinstind aceste mistere, prin Rozariul Preasfintei Fecioare Maria, să imităm ceea ce ele cuprind şi să dobândim ceea ce ele făgăduiesc. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Rosarium
Mysteria gaudiosa
(in feria secunda et sabbato)
Annuntiatio.
Visitatio.
Nativitas.
Praesentatio.
Inventio in Templo.
Mysteria luminosa
(in feria quinta)
Baptisma apud Iordanem.
Autorevelatio apud Cananense matrimonium.
Regni Dei proclamatio coniuncta cum invitamento ad conversionem.
Transfiguratio.
Eucharistiae Institutio.
Mysteria dolorosa
(in feria tertia et feria sexta)
Agonia in Hortu.
Flagellatio.
Coronatio Spinis.
Baiulatio Crucis.
Crucifixio et Mors.
Mysteria gloriosa
(feria quarta et Dominica)
Resurrectio.
Ascensio.
Descensus Spiritus Sancti.
Assumptio.
Coronatio in Caelo.
Oratio ad finem Rosarii dicenda
– Ora pro nobis, sancta Dei Genetrix.
– Ut digni efficiamur promissionibus Christi.
Oremus.
Deus, cuius Unigenitus per vitam, mortem et resurrectionem suam nobis salutis aeternae praemia comparavit, concede, quaesumus: ut haec mysteria sacratissimo beatae Mariae Virginis Rosario recolentes, et imitemur quod continent, et quod promittunt assequamur. Per Christum Dominum nostrum. Amen.

Rugăciunea tămâierii
(Tradiţia coptă)
O, rege al păcii, dă-ne pacea ta şi iartă păcatele noastre. Îndepărtează pe duşmanii Bisericii şi păzeşte-o, să nu piară.
Emanuel, Dumnezeul nostru, este în mijlocul nostru în gloria Tatălui şi a Duhului Sfânt.
Să ne binecuvânteze şi să purifice inima noastră şi să vindece bolile sufletului şi ale trupului.
Te adorăm, Cristoase, împreună cu Tatăl tău bun şi cu Duhul Sfânt, pentru că ai venit şi ne-ai mântuit.

Rugăciunea „de rămas bun de la altar” după liturgie
(Tradiţia siro-maronită)
Rămâi în pace, altar al lui Dumnezeu! Jertfa pe care am luat-o de la tine să fie pentru iertarea datoriilor şi iertarea păcatelor şi să-mi dăruiască să stau în faţa tribunalului lui Cristos fără condamnare şi fără ruşine. Nu ştiu dacă îmi va fi dat să mă întorc şi să aduc încă o dată jertfa sfântă. Ocroteşte-mă, Doamne, şi păstrează Biserica ta sfântă, ca drum de adevăr şi de mântuire. Amin.

Rugăciune pentru răposaţi
(Tradiţia bizantină)
Dumnezeul duhurilor şi al tuturor trupurilor, care ai călcat în picioare moartea şi l-ai înfrânt pe diavol şi ai dăruit lumii tale viaţa; tu însuţi, o, Doamne, dăruieşte sufletului slujitorului tău răposat N. odihnă într-un loc luminos, într-un loc cu verdeaţă, într-un loc de răcoare, unde sunt departe suferinţa, durerea şi plânsul. Ca Dumnezeu bun şi binevoitor iartă toate păcatele comise de el cu cuvântul, cu fapta sau cu mintea; pentru că nu există om care să trăiască şi să nu păcătuiască; de vreme ce numai tu eşti fără păcat şi dreptatea ta este dreptate în veci şi cuvântul tău este adevăr.
Pentru că eşti învierea, viaţa şi odihna slujitorului tău răposat N., o, Cristoase Dumnezeul nostru, noi îţi aducem mărire, la fel ca şi Tatălui tău, şi preasfântului tău Duh bun şi de viaţă dătător, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Să se odihnească în pace. Amin.

Act de credinţă
(din Catehismul mic)
/*/ Dumnezeul meu, fiindcă tu eşti adevărul cel veşnic, eu cred tot ce ai descoperit sfintei Biserici Catolice şi ce ne învaţă ea şi anume: că este un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; cred că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om în sânul Preasfintei Fecioare Maria, prin puterea Sfântului Duh, şi se numeşte Isus Cristos, care a pătimit şi a murit pentru mântuirea noastră veşnică; cred că Dumnezeu răsplăteşte pe cei buni cu împărăţia cerului şi pedepseşte pe cei răi cu iadul; şi voiesc să trăiesc şi să mor în această sfântă credinţă. Amin.

/*/
(Din cărţile de rugăciuni)
Doamne, Dumnezeul meu,
cred cu tărie tot ceea ce ne-ai descoperit tu,
adevărul veşnic şi negreşelnic,
şi ce ne învaţă sfânta Biserică.
Cred, mai ales, în tine,
unicul şi adevăratul Dumnezeu
în trei persoane egale, şi totuşi, deosebite,
Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.
Cred în Isus Cristos, Fiul unic al Tatălui,
care s-a născut din Maria Fecioara,
a pătimit, a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră.
Cred că tu eşti drept şi dai fiecăruia după faptele sale:
pe cei buni îi răsplăteşti cu fericirea cerească,
iar pe cei răi îi pedepseşti cu osânda veşnică a iadului.
În această credinţă vreau să trăiesc şi să mor.
Doamne, întăreşte-mi credinţa. Amin.

Actus fidei
Domine Deus, firma fide credo et confiteor omnia et singula quae sancta Ecclesia Catholica proponit, quia tu, Deus, ea omnia revelasti, qui es aeterna veritas et sapientia quae nec fallere nec falli potest. In hac fide vivere et mori statuo. Amen.

Act de nădejde
(din Catehismul mic)
/*/
Dumnezeul meu, fiindcă tu eşti atotputernic, nemărginit de bun şi milostiv şi împlineşti făgăduinţele tale, eu nădăjduiesc iertarea păcatelor mele şi împărăţia cerului, pentru vredniciile lui Isus Cristos şi prin faptele bune ce am încredere să le fac cu ajutorul harului tău. Amin.

/*/
(Din cărţile de rugăciuni)
Doamne, Dumnezeul meu,
nădăjduiesc cu încredere deplină că-mi vei dărui,
din bunătatea ta şi prin meritele lui Isus Cristos,
iertarea păcatelor, harul tău şi fericirea veşnică,
fiindcă tu mi-ai făgăduit acestea
şi eşti nesfârşit de credincios făgăduinţelor tale. Amin.

Actus spei
Domine Deus, spero per gratiam tuam remissionem omnium peccatorum, et post hanc vitam aeternam felicitatem me esse consecuturum: quia tu promisisti, qui es infinite potens, fidelis, benignus, et misericors. In hac spe vivere et mori statuo. Amen.

Act de dragoste
Dumnezeul meu, fiindcă tu eşti nemărginit de bun, te iubesc mai mult decât orice lucru şi din dragoste către tine, iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi; şi sunt hotărât a pierde mai bine toate, chiar viaţa mea, decât a te mânia vreodată. Amin.

Actus caritatis
Domine Deus, amo te super omnia et proximum meum propter te, quia tu es summum, infinitum, et perfectissimum bonum, omni dilectione dignum. In hac caritate vivere et mori statuo. Amen.

Act de căinţă
Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele şi le urăsc mai mult decât orice lucru, pentru că prin ele am pierdut harul tău şi împărăţia cerului şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a iadului; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu atât de mare şi atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc cu ajutorul harului tău să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin.
Actus contritionis
Deus meus, ex toto corde paenitet me omnium meorum peccatorum, eaque detestor, quia peccando, non solum poenas a te iuste statutas promeritus sum, sed praesertim quia offendi te, summum bonum, ac dignum qui super omnia diligaris. Ideo firmiter propono, adiuvante gratia tua, de cetero me non peccaturum peccandique occasiones proximas fugiturum. Amen.

B) Formule de învăţătură catolică
Cele două porunci ale dragostei
1. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.
2. Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Regula de aur (Mt 7,12)
Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei.

Fericirile (Mt 5,3-12)
Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei care plâng,
pentru că ei vor fi consolaţi.
Fericiţi cei blânzi,
pentru că ei vor moşteni pământul.
Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate,
pentru că ei vor fi săturaţi.
Fericiţi cei milostivi,
pentru că ei vor afla milostivire.
Fericiţi cei cu inima curată,
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace,
pentru ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.
Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta
şi, minţind, vor spune împotriva voastră
tot răul din cauza mea.
Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie,
căci răsplata voastră mare este în ceruri.

Cele trei virtuţi teologale
1. Credinţa
2. Speranţa
3. Dragostea.

Cele patru virtuţi cardinale
1. Prudenţa
2. Dreptatea
3. Tăria
4. Cumpătarea.

Cele şapte daruri ale Duhului Sfânt
1. Înţelepciunea
2. Înţelegerea
3. Sfatul
4. Puterea
5. Ştiinţa
6. Evlavia
7. Frica de Dumnezeu.

Cele douăsprezece roade ale Duhului Sfânt
1. Iubirea
2. Bucuria
3. Pacea
4. Răbdarea
5. Bunăvoinţa
6. Bunătatea
7. Îngăduinţa
8. Blândeţea
9. Fidelitatea
10. Modestia
11. Cumpătarea
12. Castitatea.

Cele cinci porunci ale Bisericii
/*/
(Trad. după Compendiu)
1. Să participi la Liturghie duminica şi în celelalte sărbători de poruncă şi să te abţii de la munci şi de la activităţi care ar putea să împiedice sfinţirea acestor zile.
2. Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an.
3. Să primeşti sacramentul Euharistiei cel puţin la Paşti.
4. Să nu mănânci carne şi să respecţi postul, în zilele stabilite de Biserică.
5. Să vii în ajutorul necesităţilor materiale ale Bisericii, după propriile posibilităţi.
/*/
(Din Catehismul mic)
1. Să sfinţeşti sărbătorile rânduite de sfânta Biserică
şi să asculţi sfânta Liturghie întreagă,
în toate duminicile şi sărbătorile de poruncă.
2. Să ţii posturile rânduite de sfânta Biserică
şi să nu mănânci carne vinerea şi în celelalte zile oprite.
3. Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an
şi să primeşti sfânta Împărtăşanie în timpul Paştelui.
4. Să nu faci nuntă în zilele oprite.
5. Să plăteşti Bisericii simbria şi celelalte datorii către ea,
după legi şi obiceiuri.

Cele şapte fapte de milostenie trupească
1. A da de mâncare celor înfometaţi.
2. A da de băut celor însetaţi.
3. A îmbrăca pe cei goi.
4. A găzdui pe pelerini.
5. A vizita pe cei bolnavi.
6. A vizita pe cei închişi.
7. A îngropa pe cei morţi.

Cele şapte fapte de milostenie sufletească
1. A sfătui pe cei în îndoială.
2. A învăţa pe cei neştiutori.
3. A avertiza pe păcătoşi.
4. A mângâia pe cei mâhniţi.
5. A ierta ofensele.
6. A suporta cu răbdare nedreptatea.
7. A se ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Cele şapte vicii capitale
1. Mândria
2. Zgârcenia
3. Necurăţia
4. Invidia
5. Lăcomia
6. Mânia
7. Lenea

Cele patru lucruri de pe urmă
/*/ (Compendiu)
1. Moartea
2. Judecata
3. Iadul
4. Paradisul.