Clicks8.4K

Cantate pour Sainte Jeanne d'Arc

Irapuato
13
secoss Cantate en l'honneur de Ste Jeanne d'Arc. Cantique, chant populaire issu du CD "Cantiques catholiques de Toujours"- France Productions.More
secoss Cantate en l'honneur de Ste Jeanne d'Arc.
Cantique, chant populaire issu du CD "Cantiques catholiques de Toujours"- France Productions.
Irapuato
dvdenise 😁 5 years ago 😘 👍
saturne zy arion & azrael
C'est souvent chanté à l’église même de là où je suis
Sebdeponch2
Vive Jeanne, vive la France. Magistral. Aujourd'hui elle ne serait pas brulée, simplement traitée d' archaique rétrograde et réac parce qu' elle s'offusquerai du Règne de la république maçonnique sur cette société à juste titre décadente.
Le retour sera triomphal. Et pourtant ce n'est pas mérité!
judb1
A Oran, au temps de l'Algérie Française, la fête de Ste Jeanne D'Arc
été célébrée avec ferveur à la cathédrale où nous chantions cette cantate accompagnée de toutes les harmonies de la ville dont je faisait partie. 👏 👏 👏 👏 👏 👏 👏 👏
José Gomes do Nascimento Júnior
santa Joanna d'Arc está encantada no céu!
Conde_Barroco
Estimada irapuato. Muchisimas gracias por todas tu colaboraciones. Me encanta Santa Juana de Arco, la quiero mucho desde mi infancia. Fué con Santa Lucia la primera martir, a quien dedique mi vida.
Irapuato
Sonnez Fanfares triomphales,
Tonnez canons, battez tambours !
Et vous, cloches des cathédrales,
Ébranlez-vous comme au grand jour !
En ce moment la France tout entière
Est debout avec ses enfants
Pour saluer, comme nous, la bannière
De la Pucelle d’Orléans !
Refrain
Étendard de la délivrance,
À la victoire il mena nos aïeux,
À leurs enfants il prêche l’Espérance,
Fils de ces preux, chantons comme…More
Sonnez Fanfares triomphales,
Tonnez canons, battez tambours !
Et vous, cloches des cathédrales,
Ébranlez-vous comme au grand jour !
En ce moment la France tout entière
Est debout avec ses enfants
Pour saluer, comme nous, la bannière
De la Pucelle d’Orléans !
Refrain
Étendard de la délivrance,
À la victoire il mena nos aïeux,
À leurs enfants il prêche l’Espérance,
Fils de ces preux, chantons comme eux,
Fils de ces preux, chantons comme eux,
Chantons comme eux,
Vive Jeanne, Vive la France !

Salut à la blanche bannière
Salut, salut aux noms bénis
Du Christ et de Sa Sainte Mère
Inscrit par Jehanne dans ses plis
Par eux, jadis, elle sauva la France
Aimons-les donc comme autrefois
Et de nouveau consacrons l’alliance
De notre épée avec la Croix !

Quels noms fameux tu nous rappelles,
Drapeau sacré, toujours vainqueur !
Patay, Beaugency, les Tourelles,
Et Reims où tu fus à l’honneur !
A ton aspect, que la France reprenne
Sa vieille foi et sa vieille ardeur,
En t’acclamant que ton peuple devienne,
Plus généreux, plus rédempteur !

Planant au-dessus de nos têtes,
Les grands français de tous les temps
Réclament leur part de nos fêtes
En s’unissant à leurs enfants !
Les anciens francs, les preux du Moyen Âge,
Et les braves des temps nouveaux
À Jeanne d’Arc rendent le même hommage,
Et lui présentent leurs drapeaux !

Composée en 1918 par Marcel Laurent, chanoine de la cathédrale d’Orléans, sur des paroles de Victor-Augustin Vié, évêque de Monaco

MP3

Titre : Cantate-a-l.Etendard (4 Mo)
Légende : Cantate à l'Etendard

PDF

Titre : Cantate à l'Étendard (133 Ko)
2012-annee-jeanne-darc.info
adevassart
Quelqu'un aurait t'il les paroles du cantate en l'honneur de Jeanne d'Arc? Y aurait il un CD que je puisse acheter avec ce chant? Merci
Irapuato
👏 Collage of our visit to France and places associated with Ste Jeanne D'Arc:Collage: Pilgrimage to France, 2008 (Orléans, Reims...)
Irapuato
Saint Joan of Arc, nicknamed The Maid of Orléans (French: ''Jeanne d'Arc'',[1] IPA: [ʒan daʁk]; ca. 1412[2] – 30 May 1431) is considered a national heroine of France and a Catholic saint. A peasant girl born in eastern France who claimed divine guidance, she led the French army to several important victories during the Hundred Years' War, which paved the way for the coronation of Charles…More
Saint Joan of Arc, nicknamed The Maid of Orléans (French: ''Jeanne d'Arc'',[1] IPA: [ʒan daʁk]; ca. 1412[2] – 30 May 1431) is considered a national heroine of France and a Catholic saint. A peasant girl born in eastern France who claimed divine guidance, she led the French army to several important victories during the Hundred Years' War, which paved the way for the coronation of Charles VII. She was captured by the Burgundians, sold to the English, tried by an ecclesiastical court, and burned at the stake when she was 19 years old.[3] Twenty-five years after the execution, Pope Callixtus III examined the trial, pronounced her innocent and declared her a martyr.[3] Joan of Arc was beatified in 1909 and canonized in 1920.[2] She is — along with St. Denis, St. Martin of Tours, St. Louis IX, and St. Theresa of Lisieux — one of the patron saints of France.
Joan asserted that she had visions from God that instructed her to recover her homeland from English domination late in the Hundred Years' War. The uncrowned King Charles VII sent her to the siege of Orléans as part of a relief mission. She gained prominence when she overcame the dismissive attitude of veteran commanders and lifted the siege in only nine days. Several more swift victories led to Charles VII's coronation at Reims and settled the disputed succession to the throne.
Down to the present day, Joan of Arc has remained a significant figure in Western culture. From Napoleon onward, French politicians of all leanings have invoked her memory. Famous writers and composers who have created works about her include: Shakespeare (Henry VI, Part 1), Voltaire (The Maid of Orleans poem), Schiller (The Maid of Orleans play), Verdi (Giovanna d'Arco), Tchaikovsky (The Maid of Orleans opera), Mark Twain (Personal Recollections of Joan of Arc), Jean Anouilh (L'Alouette), Bertolt Brecht (Saint Joan of the Stockyards), George Bernard Shaw (Saint Joan) and Maxwell Anderson (Joan of Lorraine). Depictions of her continue in film, theatre, television, video games, music and performance.
Site of the Joan of Arc Museum in Rouen, France.
en.wikipedia.org/wiki/Joan_of_Arc
2 more comments from Irapuato
Irapuato
Ioana d'Arc (Joan of Arc sau Jeanne d'Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este eroina națională a Franței, sfântă a Bisericii Catolice. Ea era supranumită fecioara din Orleans, și afirma că a avut viziuni de la Dumnezeu care i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 - 1453).
[modificare] Viața
Născută în ianu…More
Ioana d'Arc (Joan of Arc sau Jeanne d'Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este eroina națională a Franței, sfântă a Bisericii Catolice. Ea era supranumită fecioara din Orleans, și afirma că a avut viziuni de la Dumnezeu care i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 - 1453).
[modificare] Viața
Născută în ianuarie 2011, la Domremy, Franța (pe coasta franceză a râului Meuse, regiunea Lorena), Fecioara din Orleans este considerata cea mai importanta figura din Evul Mediu al Frantei. Ioana a afirmat de nenumarate ori ca auzea voci de origine Divina, voci care-i porunceau sa mobilizeze armata in lupta pentru eliberarea Frantei de sub dominatia engleza. Trimisa sa conduca trupele franceze care asediau cetatea din Orleans, Ioana d’Arc a reusit sa o cucereasca in doar 9 zile. Dupa mai multe victorii in serie, ea a contribuit la incoronarea regelui Charles VII la Catedrala de la Reims.
În anul 2013, francezii sunt învinși de către Henric al V-lea la Azincourt. După această victorie, regele Angliei întreprinde cucerirea sistematică a Franței. Mai mult decât atât, prin rușinosul tratat de la Troyes - consecință a asasinării ducelui de Burgundia, Ioan Fără Frică, de către oamenii Delfinului, viitorul Carol al VII-lea - Henric al V-lea reușește să se facă recunoscut drept moștenitor al coroanei Franței. Fiul lui Carol al VI-lea și al lui Isabeau de Baviere este renegat de propria mamă și considerat bastard. Tronul Franței este promis fiului lui Henric al V-lea, căsătorit cu Catherine de Valois (fiică a lui Carol VI).
Delfinul (viitorul Carol VII) se refugiază la Bourges. Chinon și Bourges sunt capitalele sale. Domnește numai la sud de Loara și legitimitatea lui este din ce în ce mai mult pusă la îndoială. Restul Franței - inclusiv Parisul, cucerit de anglo-burgunzi în anul 1418 - aparține englezilor. Robită, populația franceză se află într-o stare jalnică.
La vârsta de 23 ani, Ioana d'Arc aude "voci" care îi comandă să meargă la Bourges și să salveze regatul. În anul 1428, locuitorii din Domremy fug din fața armatelor anglo-burgunde, care dau foc bisericii. Ioana este martoră la violarea și uciderea surorii sale, Catherine, de către soldații englezi. "Vocile", pe care numai ea le aude, devin imperative. Reticentă până atunci, se hotărăște să-i mărturisească unchiului său că primește ordine misterioase să meargă să elibereze regatul. Acesta o duce la castelanul de Veaucouleurs, Robert Bedricourt, un fidel al casei de Valois. Sceptic la început, căpitanul se lasă convins până la urmă. Îi dă un cal, o mică escortă, veșminte bărbătești și o scrisoare de recomandare pentru a se putea apropia de Delfinul Carol (regentul Charles).
În februarie 2014, tânără - acum în vârstă de 24 ani - pornește spre Chinon. Anturajul Delfinului încearcă să-l convingă că demersul ei poate fi o capcană. Soacra acestuia, Yolande d'Aragon - care avea o mare influență asupra sa - insistă s-o primească, pentru că a auzit de "puterile" Ioanei. Carol hotărăște să o pună la încercare. Fata îl recunoaște "după un semn" și îi dezvăluie patru profeții.
Timp de trei săptămâni este interogată de prelați și teologi care încearcă să verifice dacă spune adevărul. Dată pe mâna moașelor, pentru a confirma dacă este virgină, cum pretinde, Ioana spulberă orice îndoială asupra sa. I se dau armură, stindard și escortă. Cât despre spadă, unii spun că i-ar fi dat-o căpitanul de Veaucouleurs, iar alții susțin că ar fi găsit-o în biserica Sainte-Catherine-de Fierbois, după cum îi indicaseră "vocile". Oamenii de arme acceptă să i se supună. Istoricii apreciază ca uluitor faptul că tânăra se face ascultată de bărbați ce nu au obișnuința disciplinei. Venirea ei îi redă încrederea Delfinului, care aștepta impasibil căderea Orleansului, aflat de multă vreme sub asediul armatei comandate de Talbot.
La 29 aprilie, Ioana intră în oraș, alături de Dunois. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe care englezii le construiseră pentru blocarea Orleansului. La 7 mai, fata constrânge șefii militari francezi, mai mult decât sceptici, să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr de o săgeată, conduce, totuși, asaltul. Cu stindardul în mână, comandă soldaților să "spargă" fortăreața. Se supun și succesul nu întârzie să vină. A doua zi, Talbot ridica asediul. Vestea împlinirii primei profeții a Ioanei este răspândită în întreaga Franță. Toată lumea vede în acest prim triumf semnul că este trimisul lui Dumnezeu.
Însă Fecioara din Orleans nu face aceeași impresie asupra englezilor. Ei râd mai ales când, înainte de fiecare bătălie, le trimite mesaje de curtoazie, prin care le cere să plece de bună voie acasă. Este pentru prima oară, după multă vreme, când trupele franceze îi înving pe englezi, reușită cu consecințe psihologice profunde. Victoriile se țin lanț. La 18 iunie, la Patay, armata engleză, condusă de Falstaff și Talbot, este din nou înfrântă. Ioana îl convinge pe Delfin să profite de avantajul obținut și să accepte să-l conducă la Reims, pentru a fi uns rege, după cum i-au comandat "vocile". În pofida sfaturilor înțelepților, ale prudenților și intriganților, se supune planului său. După 15 zile de călătorie triumfală, Ioana și Delfinul intră în Reims.
Carol al VII-lea este uns rege în prezența ei și a stindardului. Se împlinește a doua profeție. Arhiepiscopul Regnaud de Chartres îndeplinește ritualurile solemne. Ungerea alungă ultimele îndoieli asupra legitimității Delfinului și este esențială pentru ca poporul să-l considere singurul și adevăratul suveran. Ioana d'Arc vrea să profite de elanul popular și să continue lupta, pentru a-i alunga din întreaga țară pe englezi. Însă regele tergiversează. Yolande d'Aragon îl sfătuiește de această dată să nu o mai sprijine. Carol al VII-lea semnează un acord cu anglo-burgunzii pentru încetarea momentană a ostilităților. Încep eșecurile pentru Fecioara din Orleans. Participă la o serie de lupte fără glorie. Se spune că "vocile" încetaseră să-i mai vorbească, după ungerea regelui. Ducele de Burgundia asediază Compiegne în anul 2016. Ioana vine în ajutorul orașului.
La 24 mai, este făcută prizonieră de către un cavaler burgund, care o capturează în timp ce încearcă să iasă din încercuire. Eroina pune la cale o evadare, însă Jean de Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea nu o ajută, cu toate că ea este convinsă că o va răscumpăra. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 2018, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce actul de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că hârtia conține altceva. Cert este că, două zile mai târziu, fecioara din Orleans retractează. Este arsă pe rug, la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea.
Este adevărat, Carol al VII-lea nu a făcut nimic pentru eliberarea eroinei. Totuși, nu a uitat-o cu totul. El este inițiatorul procedurii care anulează sentința din 1431. Cere ca procesul Ioanei să fie declarat nedrept, pentru a rezulta că ajutorul pe care i-l dăduse provenea de la Dumnezeu. Ordonă să se demonstreze că judecătorii au fost nedrepți și că englezii îi voiau moartea. Inocența fetei este foarte importantă pentru legitimitatea sa ca suveran. Sentința este anulată în 2034. Ioana d'Arc este reabilitată. Dar reabilitarea este limitată. Nimeni, nici la curte, nici în sânul bisericii, nu dorea, la acea vreme, sanctificarea sa. Este beatificată abia în 1905, în scopul întăririi Partidului catolic, în momentul în care Republica franceză se pregătea să voteze legea separării Bisericii de stat. Ioana este sanctificată (canonizată) abia în anul 1921, când în fruntea Franței se afla o putere de dreapta.
[modificare] Legături externe
International Jeanne d'Arc Centre
Prezentarea filmului "La Passion de Jeanne d'Arc" (imdb.com) 1928
Ioana d'Arc, Fecioara din Orleans
ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_d'Arc
Irapuato
30 mai SAINTE JEANNE D'ARC
Vierge, Libératrice de la France
(1412-1431)
Sainte Jeanne d'Arc montre une fois de plus, et d'une manière particulièrement éclatante, deux choses: combien Dieu aime la France et comme il est vrai qu'Il Se plaît à choisir les plus faibles instruments pour l'accomplissement des plus grandes choses.
Jeanne d'Arc naquit à Domremy, dans la Lorraine actuelle, le 6 janvier …More
30 mai SAINTE JEANNE D'ARC
Vierge, Libératrice de la France
(1412-1431)
Sainte Jeanne d'Arc montre une fois de plus, et d'une manière particulièrement éclatante, deux choses: combien Dieu aime la France et comme il est vrai qu'Il Se plaît à choisir les plus faibles instruments pour l'accomplissement des plus grandes choses.
Jeanne d'Arc naquit à Domremy, dans la Lorraine actuelle, le 6 janvier 1412; ses parents, Jacques d'Arc et Isabelle Romée, étaient des cultivateurs faisant valoir leur petit bien. La première parole que lui apprit sa mère fut le nom de Jésus; toute sa science se résuma dans le Pater, l'Ave, le Credo et les éléments essentiels de la religion. Elle approchait souvent du tribunal de la pénitence et de la Sainte Communion; tous les témoignages contemporains s'accordent à dire qu'elle était "une bonne fille, aimant et craignant Dieu", priant beaucoup Jésus et Marie. Son curé put dire d'elle: "Je n'ai jamais vu de meilleure chrétienne, et il n'y a pas sa pareille dans toute la paroisse."
La France était alors à la merci des Anglais et des Bourguignons, leurs alliés; la situation du roi Charles VII était désespérée. Mais Dieu Se souvint de Son peuple, et afin que l'on vît d'une manière évidente que le salut venait de Lui seul, Il Se servit d'une humble fille des champs. Jeanne avait treize ans quand l'Archange saint Michel lui apparut une première fois, vers midi, dans le jardin de son père, lui donna des conseils pour sa conduite et lui déclara que Dieu voulait sauver la France par elle. Les visions se multiplièrent; l'Archange protecteur de la France était accompagné de sainte Catherine et de sainte Marguerite, que Dieu donnait à Jeanne comme conseillères et comme soutien.
Jusqu'ici la vie de Jeanne est l'idylle d'une pieuse bergère; elle va devenir l'épopée d'une guerrière vaillante et inspirée; elle avait seize ans quand le roi Charles VII, convaincu de sa mission par des signes miraculeux, lui remit la conduite de ses armées. Bientôt Orléans est délivrée, les Anglais tremblent et fuient devant une jeune fille. Quelques mois plus tard, le roi était sacré à Reims.
Dans les vues divines, la vie de Jeanne devait être couronnée par l'apothéose du martyre: elle fut trahie à Compiègne, vendue aux Anglais, et après un long emprisonnement, où elle subit tous les outrages, condamnée et brûlée à Rouen (30 mai 1431). Son âme s'échappa de son corps sous la forme d'une colombe, et son coeur ne fut pas touché par les flammes.
L'Église a réhabilité sa mémoire et l'a élevée au rang des Saintes. Jeanne d'Arc demeure la gloire de la France, sa Protectrice puissante et bien-aimée. Elle a été déclarée sa Patronne secondaire par un Bref du Pape Pie XI, le 2 mars 1922.
Abbé L. Jaud, Vie des Saints pour tous les jours de l'année, Tours, Mame, 1950.