jili22
13

Când Don Bosco a călătorit prin Franța: mulțimea din jurul lui sau când consideră că boala este preferabilă sănătății

La 19 aprilie (1883), a ajuns la Paris și a plecat să stea la mănăstirea Doamnelor Inimii Sacre, la câțiva pași de Madeleine. Dar chiar și în capitala uriașă nu rămâne ignorată pentru mult timp. Parisul este emoționat: trece un sfânt, un om ale cărui minuni sunt spuse, un preot care citește suflete și prezice viitorul!
În orice biserică mare ar celebra Liturghia, cei nefericiți și cei îndurerați știu mereu să ajungă la el.
Pe 3 mai, sărbătoarea Înălțării Domnului, se află la Sainte-Clotilde. Nimeni nu a anunțat-o; biserica este încă arhicombată. La sfârșitul Liturghiei sale, un torent uman se grăbește în spatele lui în sacristie. Corul trebuie interzis de teamă că va fi sufocat.
Trece o oră; mulțimea nu scade. Parada continuă.
După două ore, Don Bosco l-a întrebat pe contele de Franqueville care l-a însoțit:
"Draga mea socoteală, mai sunt mulți oameni în biserică?"
— Aproximativ cinci sute de oameni.
"Sunt absolut epuizat, mort de oboseală. Poate aș putea avea o ceașcă de cafea?
"Categoric, tatăl meu!"
Nu mai devreme a avut starețul restaurat el însuși un pic mai mult decât potopul de mizerie l-au invadat din nou. Pentru toată lumea, are un cuvânt bun, un sfat, o consolare.
Petreceți încă o oră.
"Unde stăm, dragă prietene?"
Contele căscă ușa sacristiei:
"Sunt o mie de ei acum.
"De dragul lui Dumnezeu, să continuăm!

Într-o după-amiază, Don Bosco, întorcându-se la casa sa de pe Rue de la Ville-l'Évêque, a găsit casa înconjurată de mulțime.
— Lasă-mă să trec, te rog.
"Dulce, Monsieur le curé. Cu toții vrem să-l vedem pe Don Bosco. Fiecare la rândul său. Ni s-au dat numere; ce este a ta?
"Din păcate, nu am unul.
"Deci, așteptați până când vi se dă unul. Pune-te în spatele tău.
"Dar dacă nu mă lăsați să trec, nu îl veți vedea niciodată pe Don Bosco.
—De ce nu?
"Pentru că sunt eu, Don Bosco.
— Farsor! Așteaptă-ți rândul!
"Bine, plec! Don Bosco oftează și se apropie de un bolnav care îi cere vizita.
Altă dată, i-a luat o jumătate de oră să intre în biserica madeleinei unde a trebuit să predice.
La Saint-Sulpice, elvețianul a trebuit să-și croiască drum spre sacristie. Oriunde merge, străzile sunt aglomerate. Ne prăbușim în jurul lui. "Miluiește-mă!... Salvați-mi copilul!... Dă pace !.... mele de acasă"
La mănăstirea benedictină îl așteaptă o mulțime de oameni, bolnavi pe targă, paralitici în căruțe, disperați, șchiopi, cârje, mame cu copiii sub brațe.
Nu că Don Bosco vindecă pe toată lumea. Credința lipsește sau thaumaturgul consideră, într-un astfel de caz, boala preferabilă sănătății. "Dumnezeu te iubește", i-a spus el unei tinere care stătea în scaunul cu rotile. Poartă-ți crucea pentru dragostea lui! »
"Știu la ce te gândești, bunul meu Michel", i-a spus el lui Don Rua. Te întrebi de ce această tânără fată nu a fost vindecată. Este prea frumoasă. Recăpătându-și sănătatea, își va pierde sufletul. »
Printre lazări i s-a făcut cunoștință cu părintele Dutilleux, care era pe moarte.
"De ce ai vrea să te vindeci?" don Bosco întreabă.
"Mi-ar plăcea atât de mult să mai lucrez câțiva ani în slujba congregației mele!
"Oh! o vei face cel mai bine din vârful cerului.
A doua zi dimineață, părintele Dutilleux a expirat în pace.

(Don Bosco, apostolul tineretului, G. Hünermann)

Quand don Bosco voyageait à travers la France : la foule autour de lui, ou quand il estime la maladie préférable à la santé