05:56
GESU' ATTRUVATU NTO TEMPIU (Lc 2,41-50) in VERSI SICILIANI a cura di Padre Giuseppe Licciardi. All'età di 12 anni Gesù, diventando "Figlio della Legge" ha una folgorante esperienza di consapevolezza …Altro
GESU' ATTRUVATU NTO TEMPIU (Lc 2,41-50) in VERSI SICILIANI a cura di Padre Giuseppe Licciardi.

All'età di 12 anni Gesù, diventando "Figlio della Legge" ha una folgorante esperienza di consapevolezza della sua identità divina e della sua missione: "occuparsi delle cose del Padre suo...".

Ho cercato di rileggere e ripercorre questo momento particolare della vita di Gesù che fa da ponte da la sua infanzia ed l'inizio della sua missione pubblica, nella fiducia che mi sia accostato al testo con rispetto e fedeltà.

Un caro saluto, un abbraccio e un mondo di benedizioni.

P. Pino

Segue testo siciliano dei versi:

GESÙ ATTRUVATU NTO TEMPIU
(Luca 2, 41-50)

P’a festa i Pasqua era comuni usanza
iri a Gerusalemmi, e st’osservanza
di tutti li divoti praticata,
puru i Maria e Giuseppi era osservata.
Ogni annu iddi facianu stu viaggiu
in carovana, pi pilligrinaggiu
o Tempiu du Signuri, picchì a Liggi
chistu priscrivi e di divoti esiggi.

Ma st’annu, cu Giuseppi e cu Maria
puru Gesù si trova ncumpagnia,
picchì Gesù ormai havi dudici anni
ed è trattatu comu un omu granni,
ca si pripara prestu a divintari
“figghiu da Liggi”, e l’ havi ad osservari.
E a Liggi iddu a sturìa cu divuzioni
e chistu inchi u so cori i cummuzioni.

Un mari i genti vidi pi la strata
ca di luntanu veni, priparata
pi celebrari a festa alleiramenti,
cu i parenti, l’amici e i canuscenti.
A famigghia i Gesù, cu li so amici,
mai manca a la priera e ai sacrifici
chi vennu offerti o tempiu, e poi a la sira
ognunu a lu so alloggiu si ritira.

Quannu passaru i jorna di la festa
ed ogni divuzioni era già lesta,
ognunu a carovana va a circari,
picchi a la casa è tempu di turnari.
Ma, essennu picciutteddu, un’idea strana
vinni a Gesù e un si junciu a la carovana,
ma mmenzu a fudda cuminciò a girari,
ca nto chianu di tempiu vulia stari.

Maria e Giuseppi nun si cci applicaru
si subitu un lu vittiru e pinsaru
ca u figghiu si truvava ncumpagnia
di l’autri picciutteddi e cu iddi a via
mmezzu a la carovana jia facennu
stannu a jucari, iccà e diddà currennu,
picchì accussì la strata un ci pisava
e la jurnata subitu passava.

Ma mentri l’uri jianu passannu,
Maria e Giuseppi si janu preoccupannu,
picchì ancora Gesù nun si vidia
e accuminciaru a stari in firnicia.
Nta cumitiva misiru a girari
e nun finianu a tutti i dumannari
siddu a Gesù ddà mmenzu avianu vistu,
ma nuddu, propriu nuddu l’avia vistu.

Puru a li picciutteddi addumannaru:
“Cu è ca ha vistu a Gesù?”, ed appuraru
ca na para di amici, di luntanu,
l’avianu vistu di lu tempiu o chianu,
mentri ca a carovana si jia muvennu
e la strata p’a casa jia facennu.
Gesù a Gerusalemmi avia ristatu,
ca la casa di Diu l’avia ncantatu.

Dda notti sonnu un pottiru pigghiari
e di prima matina a caminari
versu Gerusalemmi accuminciaru
e quasi versu sira ci arrivaru.
Ddà si firriaru amici e canuscenti,
ma nuddu ci sapìa diri nenti.
E pi dda notti alloggiu capitaru
ncasa i parenti, dunni si firmaru.

U terzu jornu, appena si suseru,
subitu versu o tempiu si nni jeru.
Ddà cuminciaru a fari i so orazioni,
ma subitu attirò la so attenzioni
un crocchiu i genti, ch’era nta latata
di solitu a li scribi riservata.
A iddi ci parsi, già a prima mpressioni,
comu si ddà ci fussi na lezzioni.

S’avvicinaru... e foru senza ciatu:
ddà, mmenzu a li maistri, era assittatu
propriu Gesù c’attentu l’ascutava
e saggiamenti poi l’interrogava.
E chiddi chi ddà stavanu a attintallu,
a bucca aperta stavanu a taliallu,
chini di maravigghia p’a saggizza
di so risposti e pi la so spirtizza.

A stu puntu Maria cchiù nun si teni,
e a stentu li so lacrimi tratteni,
mentri cu cori ruttu idda ci dici:
“Figghiu, picchì u facisti, nni lu dici?
To patri ed iu cu gran pena nto cori
t’emu circatu, e quasi i crepacori
di moriri a nuatri nni paria
quannu nun ti truvamu pi la via”.

Ed iddu, comu nenti avissi statu:
“Picchì –arrispunni- m’aviti circatu?
Nun lu sapiavu già ca m’ê occupari
di quantu cu me Patri avi a chi fari?”.
Ma chistu so parrari un l’affirraru
e addumannarisillu sicutaru.
A Nazaret allura riturnaru
e la solita vita arripigghiaru.

Gesù, tranquillu, stava in obbedienza
a so patri e a so matri, pi cuscienza.
Maria, pi la so parti, si sarbava
tutti sti cosi ncori, e ci turnava
cu menti aperta e docili. Cu l’anni,
Gesù jia criscennu e addivintava granni
‘nsapienza, etati e grazia, e tuttu avanti
a Diu so Patri e all’omini davanti.