Epitaf.

Epitaf
de Gavriil Stiharul

Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănastire către un tărâm creştin,
să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia oară
şi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti puţin.

Dacă apoi mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit,
Domnul sa te răsplătească pentru fapta ta deplin,
de chinul veşnic să te scape şi de iadul cel cumplit,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare,
fie-un înger să-i dea viaţă şi s-o sprijine de-amin
şi s-o suie la Părinte, dincolo de nori şi zare,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă clopotul cel mare îţi vesteşte într-o noapte
să fii gata de plecare din pământul cel străin,
Domnul să te întărească pentru ţară de departe,
Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ochiul tău de-afară se va-nchide pe vecie
şi oblonul îl vei trage către lumea de suspin,
fie-ţi trecerea uşoară, ca pe-un pod, spre veşnicie,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.