05:48
A VISITA DI PASTURA dal vangelo di Luca 2,1-20 a cura di Padre Pino Licciardi. La visita dei pastori tratto dal Vangelo di san Luca 2,1-20 rielaborato in versi siciliani da don Pino Licciardi. Clicca …Altro
A VISITA DI PASTURA dal vangelo di Luca 2,1-20 a cura di Padre Pino Licciardi.

La visita dei pastori tratto dal Vangelo di san Luca 2,1-20 rielaborato in versi siciliani da don Pino Licciardi. Clicca su Espandi per leggere le strofe mentre ascolti.

A VISITA DI PASTURA

(elaborazione da Luca 2, 1-20)

Tutti talianu cu gran maravigghia

ddu picciriddu misu supra a pagghia.

L'ancili avianu dittu: "Un vi scantati,

siddu nta manciatura lu truvati,

ma chiddu è u re di gloria, c'annunziatu

fu di tutti i profeti du passatu.

Ora Iddu vinni ed è lu salvaturi

ca u Patri vi mannò cu granni amuri".

Si fannu cchiù curaggiu li pastura

e cchiù vicini vannu a manciatura.

Allonganu la manu pi tuccallu

e cumincianu puru a accarizzallu.

La matri i lassa fari ed è cuntenta

di vidiri sta genti ca nun lenta

di ripetiri: "Vidi quantu è beddu!

Stu picciriddu è veramenti beddu!".

Poi dicinu a lu patri: "D'unni veni,

comu ti chiami, ed a cu è c'apparteni?"

"Sugnu Giuseppi e chista eni Maria,

e pi sei jorna emu statu p'a via.

Di Nazaret vinemu a stu mumentu,

e semu ccà pi vvia du censimentu,

ca a Bettlemmi ci avemu a discinnenza

e di Davidi semu la simenza."

"Ma comu ccà vinistivu a finiri?

Nun c'era megghiu postu d'unni iri?"

Rispunni: "Junti a Bétlem, a circari

nni misimu p'un postu d'unni stari,

ma un truvamu nè casa, nè lucanna,

e vinnimu a finiri a chista banna.

Puru virennu u statu di Maria,

nuddu ci fu ca a porta nni rapia.

Fora i Betlemmi a strata si vidia,

e pi furtuna ccà nni purtò a via.

Na menzuredda appena caminamu

e mentri ch' jia scurannu ci arrivamu.

Nta chista grutta riparu truvamu

e cuntenti ô Signuri ringraziamu

ca un postu finalmentu accapitamu,

e tra di nuatri po' nni cunfurtamu.

Lu sonnu mi calau p' a gran stanchizza

e un sacciu chi successi, cu franchizza.

Sulu ca a un certu puntu na gran luci

vitti nta grutta e ntisi ca na vuci

mi chiamava: "Giuseppi! - e ju arrisatu-

Gesù, lu picciriddu nostru è natu!".

C'un sautu sugnu già allatu a Maria,

e nte so vrazza Gesù mi ridìa.

Chi gioia, chi cuntintizza! Un si pò diri!...

Si chianci o ridi nun lu pô capiri"

Poi Giuseppi continua: " Mi diciti

cu è chi vi porta ccà? d'unni viniti?"

"Giuseppi, - ci arrispunninu i pastura -

nuatri scinnemu appena di st'altura.

Stanotti eramu i pecuri a guardari,

stannu all'apertu comu s'usa fari.

Ma a un certu puntu na gran luci appari

e un ancilu du celu nni cumpari,

e subitu la gloria du Signuri

nn'ammogghia tutti nta lu so splinnuri.

Pi timuri nni misumu a trimari,

quannu l'ancilu accuminciò a parrari:

"Nun vi scantati! A nova chi vi portu

pi tuttu u populu è di gran cunfortu.

Chista è a notizia chi gioia havi a dari,

e tuttu u munnu s'havi a ralligrari:

"Oggi nasciu pi tutti u Salvaturi!

A Betlemmi nasciu Cristu Signuri!

Chistu è u signali chi vi pozzu dari:

ammugghiatu nte fasci iti a truvari

un picciriddu appena natu, e a st'ura

sta a ripusari nta na manciatura".

L'ancilu avìa finutu di parrari,

quannu o so latu subitu accumpari

na frotta d'un putirisi cuntari

d'ancili, chi si mettinu a cantari

di na manera ca nni fa ncantari,

e cu gran vuci a Diu stannu a ludari:

"Gloria a Diu ncelu e paci nterra sia

pi l'omini chi Diu ama. E cusì sia!

Appena chi di ddà s'alluntanaru

e nta lu celu l'ancili turnaru,

nni misimu a discurriri chi fari,

ma di tutti lu stessu fu u pinsari:

"Muvemuni ca a Bétlem s'havi a jiri,

picchì u Signuri nni fici sapiri

tutti sti fatti apposta, pi cuntari

lu prudiggiu chi vosi rivilari".

Cu prescia nni muvemu e ccà arrivamu

e trasennu nta grutta ci attruvamu

propriu chiddu chi l'ancilu avia dittu.

U Signuri sia sempri benirittu!

Giuseppi, ora u capisci cu nni manna

e cu nni fici strata a sta capanna?

Ma cu ci cridi a un poviru pasturi

chi dici c'a iddu ci parrau u Signuri?

Maria stava ascutannu zitta zitta

ogni parola chi vinïa ditta

e nta u so cori bona la sarbava

e ca so menti poi ci riturnava.

Partinu li pastura assai cuntenti

ludannu a lu Signuri allegramenti

e nuddu d'iddi mai scurdari potti

chiddu chi capitò dda santa notti.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)